Cadrul de raportare: articolele 17-23
Capitolul III din DORA cere fiecărei entități financiare un proces de gestionare a incidentelor legate de TIC: detectare, înregistrare, clasificare, tratare, raportare. Obligația centrală este la articolul 19: un incident major legat de TIC se raportează autorității competente relevante.
- articolul 17: procesul de gestionare, indicatorii de avertizare timpurie, informarea organului de conducere;
- articolul 18: criteriile de clasificare a incidentelor și a amenințărilor cibernetice;
- articolul 19: raportarea incidentelor majore și notificarea voluntară a amenințărilor cibernetice semnificative;
- articolele 20-23: modelele armonizate, centralizarea rapoartelor și incidentele legate de plăți.
Sunt trei fluxuri care nu se substituie: incidentele majore, amenințările semnificative și registrul de informații, o raportare anuală separată. Context: ce prevede DORA și standardele tehnice.
Când devine major un incident: cele șapte criterii
Regulamentul delegat (UE) 2024/1772 stabilește criteriile și pragurile prevăzute la articolul 18. Sunt șapte:
- clienții, contrapărțile financiare și tranzacțiile afectate;
- impactul reputațional: presă, plângeri repetate, pierderea de clienți;
- durata și indisponibilitatea serviciilor afectate;
- răspândirea geografică: statele membre atinse;
- pierderile de date: disponibilitate, autenticitate, integritate, confidențialitate;
- caracterul critic al serviciilor afectate, în special o funcție critică sau importantă;
- impactul economic: costurile și pierderile directe și indirecte, față de pragul fixat de standard.
Criteriile se citesc împreună, nu separat: incidentul este major când sunt afectate serviciile critice și sunt atinse două criterii principale, ori unul singur plus pragul economic. Păstrați urma scrisă a evaluării: ea justifică și decizia de a nu raporta.
Cele trei termene: 4 ore, 72 de ore, o lună
Termenele și conținutul vin din Regulamentul delegat (UE) 2025/301, formularele din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/302.
| Raport | Termen | Conținut |
|---|
| Notificarea inițială | la 4 ore de la clasificarea ca major și în cel mult 24 de ore de la luarea la cunoștință | identificarea entității, natura incidentului, serviciile afectate |
| Raportul intermediar | în 72 de ore de la notificarea inițială, apoi la fiecare schimbare semnificativă | evoluția, impactul asupra clienților și tranzacțiilor, măsurile de limitare |
| Raportul final | în cel mult o lună de la raportul intermediar | analiza cauzelor principale, impactul total, măsurile corective |
Ceasul de 4 ore pornește de la clasificare, nu de la detectare, iar clasificarea se face fără întârzieri nejustificate. Consemnați ora deciziei: de la ea se numără tot restul.
Modelele armonizate și ce se completează
Modelele sunt aceleași în toată Uniunea și se reiau de la o etapă la alta: ce se completează la notificarea inițială se duce mai departe în rapoartele următoare.
- identificarea entității financiare, între care codul LEI;
- cronologia incidentului: început, detectare, clasificare, restabilire;
- serviciile, liniile de activitate și statele membre afectate;
- date cantitative privind clienții, tranzacțiile și costurile;
- implicarea unui furnizor terț de servicii TIC și indiciile de acțiune rău intenționată.
Structurați aceste câmpuri în documentația de răspuns înainte de a avea nevoie de ele. Generatorul de rapoarte pregătește ciornele pe structura oficială (interfață în engleză).
Cui se raportează în România
Raportul se transmite autorității competente relevante desemnate potrivit articolului 46, nu direct autorităților europene. În România aceasta este Banca Națională a României pentru instituțiile de credit și de plată, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru piața de capital, asigurări și pensii private.
Potrivit articolului 19, autoritatea competentă transmite informațiile mai departe, după caz către autoritatea europeană de supraveghere competentă, către BCE pentru instituțiile de credit semnificative și către echipele CSIRT. Stabiliți din timp canalul tehnic și treceți accesul la el în planul de răspuns: multe raportări întârzie fiindcă, la ora incidentului, nimeni nu are credențialele portalului.
Notificarea voluntară a amenințărilor cibernetice
Articolul 19 alineatul (2) permite entităților financiare să notifice amenințările cibernetice semnificative pe care le consideră relevante pentru sistemul financiar, pentru utilizatori sau pentru clienți. Notificarea este voluntară și nu înlocuiește raportarea obligatorie a incidentelor majore.
Sunt vizate amenințările ale căror caracteristici tehnice arată că ar putea produce un incident major: tactici îndreptate spre funcțiile critice sau importante, semne de iminență precum recunoașterea activă, ori potențial de propagare transfrontalieră. Se folosește același canal ca pentru incidente, cu modelul de notificare a amenințărilor. Decizia câștigă dacă se ia pe criterii scrise.
Capcane frecvente
- Incidentele venite de la furnizori. Un incident la un furnizor terț de servicii TIC care vă atinge funcțiile critice sau importante intră în raportare, chiar dacă aflați indirect.
- Impactul privit izolat. Incidentele conexe repetate se cumulează la evaluarea impactului economic.
- Clienții uitați. Articolul 19 alineatul (3) cere informarea clienților fără întârzieri nejustificate atunci când incidentul le afectează interesele financiare.
- Limba raportului. Pregătiți conținutul în limba cerută de autoritatea competentă; unele autorități acceptă și engleza.
Pregătiți ciornele rapoartelor de incident →
Întrebări frecvente
Care sunt termenele de raportare a unui incident major?
Trei etape: notificarea inițială la 4 ore de la clasificarea ca major și în cel mult 24 de ore de la luarea la cunoștință, raportul intermediar în 72 de ore de la notificarea inițială, raportul final în cel mult o lună de la acesta.
Când este un incident legat de TIC considerat major?
Regulamentul delegat (UE) 2024/1772 fixează șapte criterii: clienții și tranzacțiile afectate, impactul reputațional, durata și indisponibilitatea, răspândirea geografică, pierderile de date, caracterul critic al serviciilor și impactul economic. Incidentul este major când sunt afectate serviciile critice și sunt atinse două criterii principale, ori unul plus pragul economic.
Cui se transmit rapoartele în România?
Autorității competente relevante desemnate potrivit articolului 46: Banca Națională a României pentru instituțiile de credit și de plată, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru piața de capital, asigurări și pensii private.
Ce modele trebuie folosite?
Cele armonizate prin Regulamentul delegat (UE) 2025/301 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/302, aceleași de la notificarea inițială la raportul final.
Trebuie informați și clienții?
Da, atunci când incidentul major le afectează interesele financiare. Articolul 19 alineatul (3) cere informarea clienților fără întârzieri nejustificate, cu măsurile luate pentru limitarea efectelor. Este o obligație separată de raportarea către autoritate.
Registrul de informații se transmite prin același flux?
Nu. Registrul de informații privind acordurile cu furnizori terți de servicii TIC este o raportare anuală separată, în format xBRL-CSV (ITS 2024/2956), transmisă autorității competente până la 30 aprilie.
Ce se întâmplă dacă termenele nu sunt respectate?
Nerespectarea termenelor încalcă articolul 19. Articolul 50 lasă sancțiunile administrative în seama statelor membre, care prevăd măsuri eficace, proporționale și disuasive; regulamentul nu fixează un plafon la nivelul Uniunii pentru entitățile financiare.
Această pagină este un sprijin profesional, nu consultanță juridică. · Versiunea în engleză